Autism

Ca parinte, nu vrei sa crezi ca minunea ta are o problema. Dar cand vine vorba de autism, depistarea timpurie, face o mare diferenta. Cu cat autismul este depistat mai devreme (in mod ideal la 18 luni), cu atat mai mare va fi impactul interventiei asupra simptomelor si cu atat mai mari sunt sansele de recuperare. Interventia  terapeutica, indiferent de varsta, poate reduce efectele acestei tulburari si poate ajuta copilul sa se dezvolte, sa invete si sa progreseze.

Semnele si simptomele autismului variaza foarte mult de la caz la caz, la fel ca si efectele sale. Unii copii cu autism pot avea doar deficiente usoare, in timp ce altii pot intampina obstacole ce sunt depasite cu mare dificultate. Cu toate astea, fiecare copil cu autism are dificultati, cel putin intr-o anumita masura, in urmatoarele  domenii (fara a se rezuma la asta):
✔Comunicarea verbala si non-verbala (limbaj expresiv, receptiv);
✔Interactiunea cu alti copii;
✔Comoportamente bizare, repetitive sau in exces.

Exista opinii diferite intre medici, parinti si experti cu privire la ce anume cauzeaza autismul si cum poate fi tratat, insa toata lumea este de acord cu faptul ca interventia timpurie si intensiva face diferenta.

Ca parinte, esti primul care poti vedea semnele autismului. Cunosti copilul mai bine ca oricine si poti observa comportamentele si ciudateniile, pe care, un medic pediatru, intr-o scurta vizita de cincisprezece minute s-ar putea sa nu aiba ocazia sa le observe. Discuta cu pediatrul copilului tau despre evolutia copilului si observatiile tale. Nu trece cu vederea amanuntele care te ingrijoreaza. Cheia este de a te educa astfel incat sa stii ce e normal si ce nu.

Ce e de facut?
Monitorizeaza dezvoltarea copilului. Autismul implica o mare varietate de intarzieri si de caracteristici. Chiar daca intarzierea in dezvoltare (sau intarzierile in limbaj) nu inseamna de fiecare data autism, aceasta poate ridica un semn de intrebare.

Daca te ingrijoreaza ceva, ia masuri! Fiecare copil se dezvolta in ritm propriu, astfel incat nu este nevoie sa intri in panica in cazul in care copilul tau vorbeste mai greu sau nu a inceput inca sa mearga, desi ceilalti copii de varsta lui o fac. Cand vorbim despre o dezvoltare sanatoasa exista o gama larga de „normal”, iar normalitatea este dificil de definit in limite clare. Dar daca copilul tau nu indeplineste etapele conform varstei sau banuiesti o problema, impartaseste preocuparile tale cu medicul copilului imediat. Nu astepta! Nu accepta sfaturile de genul „Asteapta si vei vedea” , „Nu-ti face griji, o sa vorbeasca”, ci alege sa primesti sfaturi si indrumari de la specialisti. Asteptand, timpul se va scurge in defavoarea copilului, iar din pacate, asta este cea mai mare greseala (si cea mai comuna) pe care parintii o fac – desigur, nu din neglijenta, ci din dificultatea pe care o au in a accepta situatia. Practic, pierzi timp valoros in recuperarea copilului. Interventia la o varsta mica conteaza enorm, pentru ca ritmul dezvoltarii tipice la varste mici este unul foarte alert, asa ca micutii cu intarzieri care nu beneficiaza de stimulare timpurie, ajung sa aiba mult mai mult de recuperat – si evident, este mult mai greu. Mai mult decat atat, daca intarzierea dezvoltarii copilului este cauzata de autism, copilul nu se va dezvolta si nu va progresa fara ajutor suplimentar.

Ai incredere in instinctele tale. In mod ideal, medicul copilului va lua in serios preocuparile tale si te va indruma catre un medic psihiatru. Dar, uneori, chiar si medicii bine intentionati pot subestima aceasta problema si ingrijorarea ta. Asculta-ti instinctul si fa o programare la un doctor psihiatru sau cel putin la un psiholog.

Atentie la regresie!  Regresia, de orice fel, reprezinta un semnal de alarma serios. Unii copii cu autism pot avea o dezvoltare normala, de obicei intre 12 si 24 de luni, in sensul ca in acest interval incep sa comunice, sa spuna „mama”, „papa”, „brate” etc. Orice pierdere de vorbire, murmur, gesturi sau abilitati sociale ar trebui luate foarte in serios, deoarece regresia este un semn al autismului.

Semnele si simptomele autismului
Pe masura ce copiii cresc, semnele autismului devin tot mai diverse. Exista multe simptome si semne de avertizare insa cele mai multe se invart in jurul dezvoltarii sociale, a limbajului si comunicarii verbale si nonverbale precum si a comportamentului.

Semne in aria sociala - Interactiunea sociala poate fi dificila in cazul copiilor cu autism. Adesea, copilul cu autism pare ca prefera sa traiasca in lumea lui proprie, departe si detasat de altii:
✔Pare dezinteresat de ceea ce se intampla in jurul lui
✔Nu stie cum sa-si faca prieteni, cum sa se joace cu alti copii
✔Prefera sa nu fie atins sau luat in brate
✔Nu foloseste jucariile in mod creativ; nu se angajeaza in jocuri de rol „de-a doctorul”, „ de-a mama” etc.
✔Nu intelege sentimentele celorlalti
✔Pare sa nu auda atunci cand i se vorbeste
✔Nu impartaseste interese sau realizari cu alte persoane/copii (desene, jucarii, etc).

Semne in aria limbajului expresiv (ceea ce spune sau exprima) si receptiv (ceea ce decodifica – ce recunoaste, ce intelege) - Copiii cu autism au dificultati de vorbire. De multe ori, limbajul si comunicarea sociala nu sunt dezvoltate conform varstei sau chiar deloc:
✔Copilul vorbeste pe un ton anormal sau cu un ritm ciudat, sacadat
✔Repeta aceleasi cuvinte si fraze pe care le aude fie la o persoana, fie la televizor
✔Repeta intrebarea care i-a fost adresata, in loc de a da un raspuns
✔Se refera la ei insisi folosind persoana a doua sau a treia
✔Foloseste un limbaj incorect (erori gramaticale, cuvinte gresite)
✔Intampina dificultati in comunicarea nevoilor si dorintelor
✔Nu intelege indicatii sau intrebari simple
✔Nu intelege glumele sau metaforele uzuale – interpreteaza mesajele cu nuante de umor, ironii sau sarcasm, la propriu (mot-a-mot)

Semne in aria limbajului si comunicarii nonverbale
✔Evita contactul vizual
✔Foloseste expresii faciale nepotrivite contextului
✔Nu reactioneaza la expresiile faciale, tonul vocii sau gesturile altor persoane
✔Face foarte putine gesturi (cum ar fi indicarea cu degetul)
✔Reactioneaza neobisnuit la mirosuri, texturi sau sunete. Poate fi deosebit de sensibil la zgomote puternice sau poate fi neobisnuit de atent la sunete pe care ceilalti le considera abia perceptibile
✔Poate prezenta o postura anormala a corpului, neindemanare sau moduri excentrice de miscare (de exemplu mersul pe varful picioarelor)
✔Poate sa para ca nu reactioneaza normal la durere – se loveste tare dar nu pare sa il doara, sau din contra - se loveste superficial dar plange foarte rau, inconsolabil

Semne in aria comportamentului. Comportamentul copilului cu autism este adesea inflexibil, obsesiv iar activitatile si interesele lui sunt limitate.
✔Insista a se pastra o rutina rigida (de exemplu, poate insista parcurgerea aceluiasi traseu de acasa spre gradinita/scoala)
✔Se adapteaza cu greu la modificarile din program sau mediu (spre exemplu, poate face o criza de isterie in cazul in care mobilierul este reorganizat sau ora de culcare este alta decat de obicei)
✔Prezinta atasamente neobisnuite fata de anumite jucarii sau obiecte ciudate, care de obicei nu prezinta interes pentru copii (chei, cifre, litere, carti, fire de ata, bete, etc.)
✔Aranjeaza obiectele sau jucariile in linie sau intr-o anumita ordine
✔Este preocupat pentru o perioada mare de timp de aranjarea jucariilor, vizionarea unor obiecte in miscare sau se concentreaza pe o anumita parte a unui obiect cum ar fi rotile unei masini de jucarie
✔Repeta aceleasi actiuni sau miscari ciudate cum ar fi fluturarea mainilor, leganarea, alergarea dintr-o parte in alta (comportamente auto-stimulative)

Cele mai intalnite comportamente auto-stimulative in cazul copiilor cu autism:
✔Fluturarea mainilor
✔Leganarea inainte - inapoi
✔Invartirea intr-un cerc
✔Lovirea capului
✔Privirea luminilor
✔Fluturarea degetelor prin fata ochilor
✔Atingerea urechii
✔Scarpinatul
✔Alinierea jucariilor
✔Invartirea obiectelor
✔Inchiderea si deschiderea usilor, manipularea intrerupatoarelor de lumina in mod repetat

In cazul in care in comportamentul copilasului tau se regasesc cateva dintre cele mentionate mai sus, gandeste proactiv si actioneaza pentru sanatatea lui si a familiei. Programeaza o vizita la medicul pediatru, la psiholog sau psihiatru.  Nu subestima importanta diagnosticarii timpurii - merita din plin sa sacrifici cateva ore mergand la o evaluare, pentru a te asigura ca totul este bine. Este preferabil sa iti rupi acele cateva ore ca sa stii ca puiul tau este bine, decat sa te gasesti ulterior intr-o situatie in care sa iti reprosezi ca nu ti-ai ascultat intuitia. Actioneaza din timp! Ofera-i copilasului tau sansa la o dezvoltare armonioasa, iar tie, ca parinte, o viata linistita, in care sa te bucuri din plin de miracolul cresterii puiului tau.

Nu uita : „ paza buna trece primejdia rea” – observa-ti copilul si devino cel mai bun prieten al lui, avand  grija sa fie cat mai fericit si cat mai sanatos.